Uneori mă doare atât de mult să te privesc și să fiu sinceră cu tine ...
Dar nu-mi iese! Mă împotmolesc în rănile alea adânci pe care le am în suflet, mă împiedic de stropii de ploaie...
Poate sunt doar o fraieră care nu a ales drumul cel bun,care s-a rătăcit în niște brațe pline de căldură...Unde ești acum?
Am nevoie de un înger, să-mi lumineze calea, să-mi arate drumul, să-mi dea forță, putere să merg mai departe.Am nevoie de un înger, până nu mă transform eu într-unul...Am nevoie de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu